Sfântul Nicolae, tradiții și obiceiuri

05.12.2014 11:01

    

Sfântul  Ierarh Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, s-a născut în localitatea Patara din Asia Mica, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea și este sărbătorit în fiecare an pe  6 decembrie.

     La primul sinod ecumenic tinut la Niceea, în anul 325, acesta a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.

      Sfântul, îngrijorat de o posibilă ruptură care putea avea loc în Biserica,i-a dat ereticului Arie o almă.Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători sa fie loviți cu joarda în semn de avertisment.

     Tot tradiția spune ca nuielușa cu care este lovit neascultatorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apa, va înflori până la Nașterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

      Sfântul Nicolae a știut, însă, ca după mustrare se cere mângaiere. Astfel, a făcut multe daruri săracilor, i-a linistit pe cei intristati si a vindecat, cu putere de la Dumnezeu, pe bolnavi. Sfântul ierarh Nicolae a murit in anul 340, iar din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserica ce-i este dedicata, in Bari, in sudul Italiei. In traditiile romanesti, Sfantul Nicolae apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie; pazeste soarele, care incearca sa se refugieze pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura; este iscoada a diavolului; stapaneste apele, fiind patron al corabierilor pe care ii scapa de la inec; apara soldatii in razboi, motiv pentru care acestia il invoca in timpul luptelor; ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace care vor sa se marite.

      Minunile savarsite de Sfantul Nicolae, precum invierea celor trei copii omorati de un hangiu sau salvarea de la naufragiu a unor corabii, sunt binecunoscute. De aceea Sfantul Nicolae a fost ales ca ocrotitor al copiilor, dar si al marinarilor, al brutarilor, al fetelor fara zestre, al victimelor sistemului judiciar etc. Dintre multele istorisiri care il au ca erou, cea mai cunoscuta este cea a fiicelor unui om bogat care își pierduse averea. Sfântul a venit într-o noapte și le-a aruncat pe fereastra trei saci de aur, pe care să ii aibă drept zestre pentru a nu fi nevoite să se prostitueze.

      Istoria vietii Sfantului Nicolae vorbeste si despre o alta minune si anume ca a izbavit de la moarte pe trei barbati napastuiti pe nedrept. Pe cand acestia erau in inchisoare au aflat de timpul cand aveau sa fie omorati si au chemat pe sfant in ajutor; i-au pomenit si de binefacerile ce le facuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alti trei barbati din Lichia.

      Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor si gata spre aparare, s-a aratat in vis imparatului si eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru ca a defaimat imparatului pe cei trei barbati, iar imparatului i-a aratat si i-a dovedit ca barbatii aceia sunt nevinovati si ca din pizma au fost parati ca au uneltit impotriva lui. Si asa i-a izbavit Sfantul Nicolae de la moarte, a adaugat parintele Bogdan.

      Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi ca în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine şi le încarcă galoşii, bocancii sau bradul cu dulciuri, jucării sau daruri din ce în ce mai costisitoare, dar unii găsesc şi cate o nuieluşă.

      În unele zone, copii ii lasă moşului apă şi morcovi pentru calul său. In colindele românești, cântate în plină iarnă, vorbesc despre florile dalbe, flori de măr.

Asta pentru ca, batranii nostri cunosteau si ei ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceasta, pusa in apa, va inflori pana la Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a dat crenguta flori albe.

      Dacă la Sfântul Andrei se punea la încoltit grâul pentru a vedea cum va fi anul care vine, de Sfântul Nicolae se pun în apa crenguțe de pomi fructiferi, pentru ca acestea să înflorească, dovada iertării greșelilor, după cum spun tradițiile populare.